GEROCOSEN - O idee transformata in succes

Istoria companiei Gerocossen, brand binecunoscut si apreciat astazi in universul produselor cosmetice, a pornit in 1990 practic de la zero. De fapt, totul a pornit din entuziasmul si increderea in propriile forte si in propria competenta a trei specialisti si colegi din cadrul companiei de cosmetice Miraj din Bucuresti: Stanca Cismaru (inginer chimist, cu o experienta indelungata in industria cosmetica, in domeniul productiei, cercetarii si dezvoltarii de noi produse, creatorul principal al multor produse cosmetice si posesoarea a peste 30 de brevete de inventie), Elvira Sas (chimist cu multa experienta in domeniul calitatii produselor cosmetice) si Radu Bogdan (inginer mecanic cu practica indelungata in domeniul utilajelor pentru industria cosmetica si managementului comercial). Impreuna stiau practic totul despre cosmetice, dar aproape nimic despre afaceri. Si, mai grav, dispuneau doar de micile economii de familie care, puse toate la un loc, de abia echivalau cu pretul a doua autoturisme Dacia.

In primul rand, le trebuia un nume de brand care sa le permita sa ocupe un loc clar in piata. Pornind de la gerontologie, cosmetice si de la propriile initiale (s, e, n), au format denumirea astazi bine cunoscuta a propriei afaceri ce urmau sa o impuna in piata, Gerocossen. Cum putinii bani de care dispuneau erau necesari pentru cheltuielile de pornire, la inceput au trebuit sa fie ei insisi si directori, si chimisti, si ingineri, si muncitori. Casa fiecarui actionar a devenit punct de productie, iar membrii familiei - muncitori calificati.
Nu mai putin importanta a fost coeziunea echipei. Se cunosteau, se intelegeau, aveau aceeasi ambitie si forta de munca. Hotararile le luau impreuna, iar profitul l-au reinvestit. Increzatori in fortele proprii, au preferat sa munceasca din greu asigurand o crestere lenta, dar sigura, afacerii lor.
Primele produse realizate au fost produse ce necesitau o tehnologie simpla, deoarece la acea vreme nu dispuneau de utilaje de productie complexe. Primul produs a fost un sampon cu urzica si mesteacan, ce a avut un mare succes, succes ce s-a pastrat pana astazi avand in vedere ca se comercializeaza si acum. Au urmat alte produse, realizate in principal pe baza de ingrediente naturale, cum ar fi extracte de plante, uleiuri de masline, galbenele, jojoba, miere de albine, ceara de albine etc. Printre produsele fabricate acum se numara: produse pentru ingrijirea tenului si corpului, produse solare, produse pentru ingrijirea si infrumusetarea parului. In 1996, au reusit sa cumpere cladirea in care isi desfasoara si astazi activitatea. Dupa 19 ani de munca sustinuta si lansarea de produse noi in fiecare an, astazi comercializeaza pe piata interna si pentru export peste 100 de produse, ajungand la o cifra de afaceri de aproximativ 3 milioane de euro.

Astazi, nu mai trebuie sa faca totul singuri, ii ajuta deja peste 60 de angajati, ingineri, chimisti, biologi, care dispun de utilaje perfomante de ultima generatie. Tehnologiile moderne de fabricatie, testarea si controlul atent asigurat de laboratoarele proprii cu indeplinirea tuturor standardelor nationale si internationale sunt o marturie a preocuparii continue pentru asigurarea unei calitati deosebite a produselor companiei.
Aceasta calitate de exceptie a fost confirmata de altfel de nenumaratele premii obtinute cu ocazia participarii la diferite targuri si expozitii. ''Marca de Aur'' pentru vopsele de par Gerocossen, Premiul de Excelenta ''Marca de Aur'' pentru conceptie originala a produselor, Premiul special pentru calitatea deosebita a produselor cosmetice conferit de Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania sunt doar cateva exemple. Compania a implementat si mentine sistemul de management al calitatii in domeniile cercetare, dezvoltare si desfacerea produselor, conform standardului ISO 9001:2000, certificat de TUV CERT si sistemul de management de mediu conform ISO 14001:2004.
Astfel, Gerocossen a devenit un brand apreciat pe piata romaneasca de cosmetice, produsele sale fiind solicitate si comercializate si pe piata externa in tari precum Italia, Grecia, Maroc, Emiratele Arabe Unite, Spania si Elvetia.

Actionarii Gerocossen sunt increzatori in brandul pe care l-au creat si sunt optimisti ca vor depasi cu bine perioada de criza in care ne aflam. Pentru aceasta, au luat o serie de masuri pentru diminuarea costurilor directe si indirecte si studierea mai atenta a pietei in vederea implementarii celor mai eficiente masuri de promovare a produselor direct la consumatori.
Este o bucurie sa constati ca exista si branduri romanesti, cu capital integral romanesc, nascute din entuziasmul si competenta unor adevarati specialisti, branduri care reusesc sa prospere si sa se impuna nu numai pe piata autohtona, ci si pe marile piete ale Europei si ale lumii.

(sursa: www.daciccool.ro)

O romanca promoveaza Romania in Marea Britanie

O romanca, de 33 de ani, lucreaza pentru o companie britanica ce organizeaza evenimente pentru Casa Regala si este autorul proiectului Romanian British Expo, unul dintre cele mai mari evenimente de promovare a produselor romanesti.
Roxana Potcovaru (foto) a plecat din Roman si a ajuns sa promoveze Romania la una din cele mai mari companii de profil din Marea Britanie.
Romanca a plecat din tara in 1997 si a lucrat, timp de zece ani, in Emiratele Arabe, ca director de marketing, vanzari si promovare pentru compania Davidoff.
Dupa asta a plecat la General Holding Corporation, ce apartine de Camera de Comert din Abu Dhabi unde s-a ocupat de promovarea produselor agricole locale. A colaborat si cu Ambasada Romaniei la Abu Dhabi si a incercat sa promoveze comunitatea romaneasca din zona.
De aproape doi ani, Roxana se afla la Londra si lucreaza pentru Publication UK, companie care organizeaza evenimente, conferinte si expozitii si care realizeaza publicatii economice pentru Casa Regala.
Aici organizeaza un eveniment expozitional - Romanian British Expo, care se va desfasura la inceputul lunii noiembrie a acestui an si unde sunt asteptate peste 125 de companii romanesti si britanice.
Roxana vorbeste engleza, germana, araba, hindi, spaniola, italiana si cateva dialecte din India, iar in Marea Britanie s-a casatorit cu un roman originar din Bucuresti si, acum, asteapta primul copil.
"Romania are multe de oferit. In strainatate exista diverse oportunitati pentru investitii, iar cunostintele acumulate de cei care au lucrat acolo, precum si experienta acestora, ar imbunatati situatia economica din Romania.
Generatiile noi sunt suficient de bine pregatite in acest sens, iar invatamantul romanesc reprezinta o baza solida. As vrea sa ma intorc in Roman, sau, daca nu, cel putin in judetul Neamt, pentru a face o serie de investitii, in special in industria alimentara si in marketing", a mai spus Roxana Potcovaru.

Sursa:Ziare.com, Foto:Ziarul de Roman

Mihai Barboiu - cercetatorul roman incununat de succes

Mihai Barboiu (35 de ani) si-a castigat laurii Academiei Suedeze, plus un cec de peste un milion de euro.

In 2004, Mihai Barboiu a castigat "European Young Investigator Award" in domeniul chimiei supramoleculare.
In lumea stiintifica mondiala, aceasta distinctie este echivalentul Premiului Nobel pentru tinerii cercetatori.

Concurenta: 30 pe un loc

Cand a pasit in incinta Academiei Suedeze, locul unde anual sunt acordate Premiile Nobel in fizica, chimie si biologie, Mihai avea 35 de ani. Un numar de 787 de candidati au concurat pentru cele 25 de premii europene de cercetare acordate de European Heads of Research Councils si European Science Foundation. Timp de o ora si jumatate, i-a expus presedintelui comitetului Nobel pentru chimie - care facea parte din comisia de evaluare - proiectul sau de cercetare.

Tanarul - in prezent profesor la Centrul European de Membrane din Montpellier, Franta - a fost recompensat cu suma de 1,2 milioane de euro. Banii vor fi folositi pentru formarea unei echipe de cercetare, amenajarea laboratorului, plata personalului.

Plecat de 14 ani din tara, cercetătorul a rămas aproape de România

I-ar plăcea să vadă lumea fericită. Când spune „lumea”, dr. Mihai Bărboiu înţelege nu doar lumea ştiinţifică, al cărei reprezentant este, ci pe toţi cei din jurul său. Crede că pentru fericire şi succes e nevoie şi de muncă, dar şi de rapiditatea cu care înţelegi ce şanse şi oportunităţi ţi se oferă. „Şansa e un tren de mare viteză pe care îl poţi lua sau nu. Trebuie să te dezmeticeşti cât poţi de repede”, spune chimistul de la Montpellier, cel care prin cercetările sale din domeniul chimiei supramoleculare a reuşit să schimbe punctul de vedere asupra membranelor, deschizând larg uşa unei abordări noi, cu aplicaţii interesante în biologie.

Acest tren, prins din marea lui viteză, a fost, pentru Mihai Bărboiu, angajarea pe postul de conferenţiar la College de France, în laboratorul profesorului Jean Marie Lehn, laureatul premiului Nobel pentru Chimie, cu care a lucrat 4 ani şi de la care a învăţat în primul rând că este important să laşi urme şi să-ţi laşi urmaşi în lumea cercetării.

„Sigur că este greu să pătrunzi în sfera aceasta importantă a cercetării, dar nu m-am dat bătut”, povesteşte dl. Bărboiu cum după două candidaturi a reuşit să facă parte din colectivul nobelistului. Când profesorul a propus această temă eu am fost cumva ales ca vârf de lance în domeniul cercetărilor grupului, fiindcă mă prezentam în conferinţe cu lucrările noastre”.

Pentru tânărul cercetător român apartenenţa la această familie ştiinţifică de elită a însemnat încununarea unei activităţi de cercetare de ani mulţi.

Ucenicia în laboratorul profesorului Jean Marie Lehn – laureatul Nobel pentru Chimie

Absolvent al Facultăţii de Chimie Industrială din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti, în 1987, a rămas la UPB ca asistent şi cercetător. Tot aici a constituit un grup de cercetare şi încă unul la un centru de cercetări pentru materiale macromoleculare şi membrane. N-a plecat din România fiindcă nu s-ar fi împăcat cu condiţiile din ţară -, ci din motive profesionale „pentru că am avut şansa ca imediat după ce am terminat teza de doctorat, făcută în cotutelă la Universitatea din Montpellier, am fost acceptat conferenţiar şi am avut şansa enormă să particip la o aventură interesantă, într-un cadru postdoctoral, în laboratorul profesorului Jean Marie Lehn”.

În cei 14 ani de când este plecat în străinătate, de câte ori s-a reîntors în ţară, şi a făcut-o des, pentru diferite proiecte de cercetare şi colaborare, inclusiv pentru a pune umărul la apariţia recent apărutului Institut de Studii Avansate, n-a venit să vadă ceea ce-i rău. Crede că această manieră de-a privi lumea îl caracterizează şi ştie, ca un bun Scorpion ce este (n. m. – dr. Mihai Bărboiu este născut pe 27 octombrie 1968, la Paşcani), că ambiţia şi seriozitatea sunt pilonii principali ai unei cariere de succes.

Acum, când după 10 ani de muncă asiduă la Institutul European de Membrane – unitate mixtă de Cercetare CNRS – ENSCU – a ajuns un om de succes, spune: „E într-adevăr o bucurie pentru mine să pot face aceste cercetări şi cred că România m-a călit şi nu am fost nevoit să le cer celorlalţi nimic. În principiu, niciodată nu m-am dus să cer ceva, am încercat să dau şi partea financiară a venit de la sine.“ Când spune „partea financiară“, dl. Bărboiu se referă la banii pe care-i câştigă, bani care îi permit să nu-şi facă griji pentru ziua de mâine. Sigur, banii ţin şi ei de succes, dar nu asta este important ca să te simţi împlinit profesional.

Important este să crezi în tine şi să ai un proiect

Relaţia specială pe care o are cu colaboratorii săi, vine din felul în care foarte tânăr cercetător fiind, în laboratorul lui Lehn, a învăţat de la profesor că atunci când un tânăr are capacitatea ştiinţifică de a se desprinde de sub tutela maestrului, este de datoria acestuia din urmă să-l îndemne să-şi ia zborul. Asta, cel puţin i s-a întâmplat şi sieşi, când, după ani de muncă alături de laureatul Nobel, profesorul Lehn i-a spus: „Mihai, uite care e problema. Tu ai capacitatea, în momentul de faţă, să-ţi dezvolţi propriul tău proiect de cercetare, iar dacă vrei să ai un astfel de proiect nu poţi trăi toată viaţa cu eticheta Lehn pe cap”.

Propriul proiect de cercetare al dr. Mihai Bărboiu a însemnat Institutul European de Membrane, de la Montpellier unde, din 2001 până acum conduce proiectul EURYI, are propriul său grup de lucru şi este independent şi financiar şi ştiinţific.

L-am rugat pe dl. Bărboiu să explice ca pentru profani ce anume realizează şi de ce este important pentru viaţa noastră de zi cu zi, ceea ce descoperă dânsul în laboratorul Montpellierului.

Este vorba despre o aplicaţie relativ largă, dar în primul rând este vorba despre interdisciplinaritatea prin care înţelegem să tratăm membrana. Acest domeniu interdisciplinar l-am cam definit în momentul de faţă”.

Mihai Bărboiu crede că e la jumătatea drumului spre succesul total

Succesul avut cu acest proiect i-a permis să obţină o finanţare foarte importantă în contextul unor proiecte de cercetare fundamentală. Juriul, care i-a recompensat prin finanţare cercetarea, alcătuit din specialişti importanţi, printre care şi preşedintele Comitetului Nobel pentru Chimie, i-a cerut să rămână pe zona de cercetare fundamentală, fiindcă „erau nişte principii de demonstrat”. Aşa, în acest moment, există 5 brevete, plecând de la principiile respective, pentru domeniul interacţiilor celulare. „Acum avem nişte materiale care conduc de cel puţin 10 ani mai bine decât membrana comercială”. Din vinderea celor două brevete obţinute pe această linie de cercetare, dr. Bărboiu speră să obţină fondurile care să asigure pe viitor finanţarea cercetărilor.

Ideile geniale şi marile descoperiri vin într-un mod neaşteptat, spune dl. Bărboiu, dar, niciodată la oamenii nepregătiţi.

Nobelul? Şi-ar dori astfel de încununare? „Dacă e să calculăm după numărul de ani, sunt abia la jumătatea drumului”. Ceea ce şi-ar dori, chiar mai mult decât premiul în sine, este recunoaşterea pe care i-ar da-o societatea, lumea din jurul lui. Asta fiindcă Mihai Bărboiu crede că „important este să-ţi realizezi munca bine, să faci o impresie bună, şi să încerci să-ţi construieşti o carieră şi pe baza unor aprecieri exterioare”.

Căsătoria cu Camelia – cea mai mare realizare a vieţii

Tânărul cercetător consideră că „una dintre cele mai mari realizări ale vieţii mele este căsătoria cu Camelia”. Soţia, româncă, este tot absolventă de Politehnică şi se află cu Mihai în Franţa, de la bun început. Nu au copii, îşi propun să-i aducă pe lume cât de curând, dar au o pasiune arzătoare comună: călătoriile în jurul lumii, care au constituit un punct de echilibru şi care au compensat foarte mult munca tenace. Tot ca pasiune arzătoare Mihai Bărboiu vorbeşte despre biblioteca sa de memorialistică şi biografii ale oamenilor de ştiinţă. „Sunt fascinat de oamenii aceştia, care au luat Nobelul”. De altfel pe unii, destul de mulţi, a avut şansa să-i cunoască personal „până acum vreo 30 de laureaţi”, să discute cu ei şi chiar să lucreze cu ei.

Are un cult pentru mama sa, modelul său, căreia îi mulţumeşte pentru tot ce a făcut pentru el. Tot la capitolul modele de viaţă, cercetătorul poate să mai enumere şi pe profesorul său de chimie din liceu, fiindcă acesta l-a învăţat că „pasiunea cu care lucrează un profesor şi un elev, poate face minuni”. Nu-l uită nici pe profesorul de la Politehnica bucureşteană, Constantin Luca, la care a admirat modul în care a ştiut să-l înveţe să-şi ia zborul, să plece din cuib, considerând că aceasta este fericirea şi menirea unui dascăl. Nici laureatul Nobel, Jean Marie Lehn, nu-i uitat şi tuturor spune că le este recunoscător.

N-ar veni încă definitiv în România şi nu crede că aceasta ar putea fi soluţia pentru dezvoltarea cercetării româneşti, ci proiectele transnaţionale, participarea la programe comune de cercetare. „Nu pot estima o perioadă în care m-aş întoarce. În momentul acesta în România lipsesc cercetătorii. Nu că nu ar fi buni, avem capete de lance extraordinare. Numărul acestora, e problema”. Pentru nimic în lume, astăzi, la 40 de ani, în plin succes profesional, dr. Mihai Bărboiu nu şi-ar schimba destinul.

„Sunt în România 30.000 de cercetători. E foarte greu să construieşti domeniul cercetării cu 30.000 de oameni. Sunt puţini, în condiţiile în care finanţarea se ridică şi în România la nivelul celor din UE. Şi lipseşte mentalitatea de învingător. Cercetătorul român nu şi-a pus niciodată problema „ce pot eu să ofer, înainte de a cere”. - Mihai Bărboiu (cercetător)

„Reţeta succesului e munca şi tenacitatea. Să nu renunţi niciodată, fiindcă există o cale de mers înainte şi cel mai important este riscul, care a adus totdeauna succesul”.

Surse: www.newspad.ro si www.gandul.info

Mostenitoarea marelui Zamfir

Click pe fotografie pentru a viziona prestatia Petrutei
in semifinala concursului "Supertalent"

Românca Petruţa Cecilia Kupper, în vârstă de 28 de ani, s-a clasat anul trecut pe locul al treilea în finala concursului german „Supertalent“, difuzată de postul german de televiziune RTL.

Show-ul "Supertalent" a fost jurizat de Dieter Bohlen (fost Modern Talking) , Sylvie van der Vaart si Bruce Darnell. Membrii juriului nu si-au putut abtine emotiile sau chiar lacrimile in timpul interpretarii romancei din semifinala concursului. Atunci Petruta a ales piesa "The Lonely Shepherd", compusa de James Last si facuta celebra de inegalabiul Gheorghe Zamfir.

Romanca a mentionat, inainte de a se apuca de cantat la nai, pe scena, ca si-a ales acest instrument pentru ca toata lumea sa vada ce poate face un nai, ce muzica poti interpreta cu ajutorul lui si pentru ca lumea sa plece de la emisiune incantata de ce aude.

In finala Petruţa a interpretat la nai, piesa „Memory", care face parte din coloana sonoră a musical-ului „Cats". Încă o dată, juriul a fost mişcat până la lacrimi de interpretarea tinerei naiste românce.

Premiul cel mare, în valoare de 100.000 de euro, a fost câştigat de Yvo şi de căţeluşa acestuia, Primadonna, care au încântat juriul cu acrobaţii şi sărituri complicate, în tandem. Petruţa Cecilia Kupper s-a născut şi a crescut la Sibiu, dar s-a mutat în Germania cu soţul ei, Jens. Cei doi au o fiică de doi ani, Jessica. Petruţa a participat la emisiunea „Supertalent" pentru a-şi ajuta sora, bolnavă de schizofrenie, şi mama rămasă în România. Ea a fost selectată din peste 37.000 de concurenţi.

Susţinere de la Sibiu

De la 2.000 de kilometri distanţă, mama Petruţei a urmărit concursul cu sufletul la gură, alături de fiica sa, Elena, şi de câţiva vecini. Spune că este extrem de mândră de Petruţa şi, chiar dacă nu a câştigat de data aceasta, este convinsă că viitorul fiicei sale va fi unul strălucit.

„Petruţa este o luptătoare, este un exemplu în familia noastră. Sunt foarte fericită că a ajuns până în această fază a concursului şi, chiar dacă am fost puţin dezamăgită de rezultatul final, nu pot spune că sunt supărată. Ba mai mult, faptul că Petruţa nu a câştigat m-a bucurat într-un fel, pentru că aşa va avea timp suficient să se ocupe de fiica sa. În momentul de faţă, consider că familia este cea mai importantă pentru ea. În orice caz, eu sunt mândră de fiica mea şi de tot ce a făcut până acum. Are tot timpul înainte pentru a se realiza pe plan profesional", ne-a spus Floarea Săbădaşu, mama tinerei.

Chiar dacă nu a fost învingătoare la concursul „Das Super Talent", celebritatea pe care a câştigat-o i-a adus deja Petruţei contracte şi invitaţii să cânte în diferite locuri, pentru diferite firme, iar viitorul acesteia se arată unul de succes.

Petruta Kupper, acum in varsta de 28 de ani, are cinci frati, cu care a crescut in Romania, la marginea Sibiului, dupa ce tatal i-a parasit, lasandu-i in grija mamei. Una dintre surorile ei, cea care are probleme de sanatate si pentru care a luptat la concursul de talente din Germania, inca mai sta la Sibiu, cu mama.

Romanca si-a cunoscut sotul pe cand era chelnerita, intr-un restaurant de la Bucuresti, langa Ateneu. Lucra in timp ce studia muzica. Peste un timp, Petruta Kupper, s-a stabilit in Germania impreuna cu sotul ei Jens si fiica lor de doi ani, Jessica.

Petruta Cecilia s-a stabilit in Osnabruck, Germania, unde si-a continuat studiile. In Romania a studiat naiul impreuna cu Gherorghe Zamfir, pe care il considera mentorul si modelul ei.

In Germania, Petruta studiaza si sociologia, acest lucru oferindu-i posibilitatea sa isi continue studiile muzicale in tara natala.

Surse: www.stirileprotv.ro si www.adevarul.ro

Romanul care se invarte printre nori

Într-un mic birou din Bucureşti, şapte români coordonaţi de arhitectul Dorin Ştefan au realizat proiectul celui de-al doilea turn ca înălţime din Taiwan, care va avea 350 metri. Proiectul românesc, realizat în doar două luni de muncă, a fost preferat de autorităţile taiwaneze în ciuda concurenţei aprige: 237 de proiecte ale unor arhitecţi din 25 de ţări, printre care şi celebrul birou de arhitectura „Cook Robotham Architectural" din Marea Britanie.




Recordurile „Taiwan Tower"

Conceptul arhitectural pentru a doua cea mai înaltă clădire din Taiwan şi cea mai înaltă clădire din Taichung (al treilea oraş ca mărime din această ţară) a fost caracterizat de juriul concursului drept unul „modern şi graţios".


„Nu e un turn de birouri, ci e un turn, semnal, cu funcţiune de turism, gen Tour Eiffel. În clădire se vor afla un muzeu al oraşului, un restaurant belvedere, nişte birouri de administraţie. Conceptul se bazează pe nişte lifturi uriaşe care au forma unor zeppeline ce urcă până la 300 de metri. Fiecare zeppelin poartă câte 50 de persoane. Sigur că în acest turn va fi foarte multă tehnologie, pentru că se bazează pe energie neconvenţională: foarte multe baterii solare, celule fotovoltaice, apa de ploaie care este convertită. Fiind un semnal pentru un oraş în expansiune, el trebuie să reprezinte tot ce este la zi în energie şi tehnologie", spune Dorin Ştefan.


Inspiraţia creatoare a venit după şedinţe zilnice de brainstorming în care a fost angrenată echipa de arhitecţi români: „Studiindu-le cultura şi tradiţia, am aflat ca opt este numărul lor norocos. Aşa am decis că vor fi opt ascensoare. De asemenea, am aflat că în cultura lor există «money tree», un copac-simbol, aducător de noroc şi prosperitate, cu multe tulpiniţe împletite, asemănător cu un bonsai, care are cinci ramuri cu cinci frunze în vârf ce reprezintă cele cinci elemente: metal, apă, lemn, foc şi pământ.

Imaginea turnului nostru, cu cele opt zeppeline sus, seamănă cu acest copac". Deşi clădirea va fi realizată după conceptul arhitecţilor români, încă nu se ştie cine va face proiectarea propriu-zisă a turnului. „Pentru a doua etapă e mult mai multă muncă. Va trebui o echipă de 50 de oameni care să lucreze încontinuu la acest proiect timp de un an", spune Dorin Ştefan.

Cine este Dorin Ştefan ?

Câştigătorul proiectului Taiwan Tower este vicepresedinte al Ordinului Arhitectilor din România şi membru al Comisiei de urbanism a Primăriei Capitalei. Arhitectul a participat de-a lungul vremii la numeroase concursuri internaţionale de anvergură: proiectul Operei din Sofia (1974), cel al Bibliotecii Naţionale din Teheran şi cel al Halelor din Paris (1979). Dorin Ştefan a propus şi o variantă constructivă pentru Teatrul Naţional al Japoniei (1986), iar în 1992 a concurat pentru proiectarea Casei Austria la New York.

(sursa: www.romanialibera.ro)

Radu Georgescu - omul care l-a refuzat pe Bill Gates

Radu este un tip modest, plin de voie buna si mai ales, extrem de talentat. Chiar si dupa ce a cunoscut succesul, Radu a ramas acelasi om si refuzand sa devina nababul plin de bani, a ales sa isi continuie munca, inventand impreuna cu echipa sa, alte si alte produse de succes pe piata IT din Romania. Ascensiunea lui nu a fost intamplatoare. Ea s-a realizat prin munca si daruire. Insa in mod sigur, aceasta ascensiune reprezinta povestea de succes menita sa motiveze alte generatii de romani capabili sa ajunga sa cunoasca gustul succesului!

Intre om de stiinta si om de afaceri, Radu Georgescu de la GeCad prefera o caracterizare simpla - antreprenor. Coleg de generatie cu antreprenori de succes ca Dan Ostahie, Marius Ghenea sau Florin Talpes.

Ca si ei, face afaceri din IT. Povestea de succes incepe si pentru Radu Georgescu de la asamblarea de calculatoare si vanzarea lor "din usa in usa".

A dat lovitura in 2003, cand a vandut catre gigantul american Microsoft un produs antivirus devenit celebru. "Nu am creat antivirusul singur, o echipa intreaga lucra pentru RAV de mai bine de zece ani", spune Radu Georgescu.

Nu face publica valoarea tranzactiei, insa specialistii plaseaza afacerea in jurul sumei de 20 de milioane de dolari. Tot Bill Gates i-a propus sa isi vanda afacerea, insa a refuzat oferta. "Mi-au propus o functie de vicepresedinte, foarte bine platita, insa eram convins ca pot face afaceri de succes si in Romania. Stiam ca pot ataca piata internationala si din biroul de la Bucuresti."

Dupa aceasta mutare, nu a plecat intr-o insula exotica sa cheltuiasca milioanele de dolari, ci a ales sa restructureze GeCad si sa se indrepte spre alte tehnologii - securitate IT, comert electronic, call-center si dezvoltare de soft. Si-a adus un director general si a separat actionariatul de management. Intre timp, a intrat intr-un relativ con de umbra, insa de la energicul Radu Georgescu ne putem astepta oricand sa incheie un alt contract de succes cu unul dintre gigantii IT.

De la 286 la software

"Calculatoarele au fost pentru mine "love at first sight", desi s-a intamplat destul de tarziu. Abia in ultimul an de facultate am facut cunostinta cu calculatoarele, intr-unul dintre laboratoarele de la facultate; in 1992 se lucra cu celebrele 286. Cu ele am inceput", isi aminteste Radu Georgescu.

Cateva luni mai tarziu si-a cumparat un calculator si a inceput sa studieze. "In doua luni am invatat sa fac programare, astfel incat pentru proiectul de stat de la sfarsitul facultatii am dezvoltat o biblioteca pentru organe de masini."

La sfarsitul facultatii, profesorul coordonator i-a propus sa ii cumpere produsul. "A fost un moment foarte interesant. Toti colegii mei isi plateau la acea data indrumatorul de proiect de stat. In schimb, profesorul ma platea ca sa poata beneficia de produsul meu. Acest moment mi-a schimbat perceptia despre mine si m-a facut sa inteleg ca a fi platit inseamna ca ai o valoare si ca cineva iti recunoaste valoarea. A fost prima lectie in afaceri", spune Radu Georgescu.

Lectii in afaceri

Incepe afacerile cu dormitorul pe post de birou si cu doi oameni in echipa. "In prima luna ne-am luat salariile din doua imprimante vandute." Inceputul a fost rapid si spectaculos, isi aminteste Radu Georgescu.

A doua lectie in afaceri: detaliile sunt foarte importante. "Am inteles care e diferenta intre a vinde dreptul de proprietate, a licentia proprietatea intelectuala sau a da dreptul de distributie a produsului." A fost primul pas spre reusita in afaceri.

"Am inteles ca vanzand dreptul de proprietate nu voi mai putea beneficia niciodata de produsul pe care l-am creat. Pe cand distributia imi dadea dreptul sa lucrez la ceva o data si sa il vand de mai multe ori. Fiind un om mai lenes, imi place modelul de business in care muncesti o data si vinzi de mai multe ori", spune seful de la GeCad.

Desi Politehnica pare sa fie sursa de antreprenori de succes, nu scoala i-a educat pentru business. "Nu ne-a invatat nimeni sa facem afaceri in facultate. Am avut insa oportunitatea sa putem porni afaceri cu bani putini." Si-a gasit si o nisa - dezvoltarea de software si comercializarea licentelor. "Inca se mai poate sa dezvolti astfel de afaceri in Romania", crede Radu Georgescu.

"Nu mi-am dorit niciodata sa emigrez"

Desi multi dintre colegii de generatie au emigrat imediat dupa terminarea facultatii, Radu Georgescu si-a dat seama ca oportunitatile de afaceri sunt mai mari in Romania.

"Imi placea sa traiesc in Romania, sa ma intalnesc cu diferite cunostinte pe Bulevardul Magheru, dar si sa ma lupt sa reusesc in hatisurile legii. Stiam ca asta nu se va intampla in Statele Unite."

CV

Radu Georgescu, presedinte GeCad (39 de ani, casatorit)

1992: Infiinteaza GeCad Software
1993: Termina TCM, Universitatea Politehnica din Bucuresti
1993-Firma devine activa pe piata de software
1994: Incepe sa lucreze pentru antivirusul RAV, creat pentru companiile romanesti
1996: Apare internetul in Romania. GeCad vinde produse de software in afara tarii
1998: Creeaza un antivirus multiplatforma
2002: RAV are 150 de distribuitori in 60 de tari
2003: Vinde catre Microsoft antivirusul RAV
2004: Aparitia pe piata a grupului de firme GeCad; creeaza noi linii de business: Axigen (server de mail), ePayment (software de plati) si Avangate (produs international care vinde exclusiv soft), GeCad Net (continua traditia GeCad pe partea de securitate IT) si GeCad software.


(sursa: http://www.linkmania.ro )